Goblenul - arta si placere

Goblenul este un gen de tapiserie denumit astfel dupa produsele manufacturii Gobelin, un vestit centru francez de arta decorativa.

Istoria Gobelinilor coboara mult spre secolul XV cand aceasta familie de tarani se muta in Paris, in foburgul St Marceau. JEHAN GOBELIN, vopsitor de lana ca si tatal sau, se instaleaza in acest colt inverzit in 1443 si continua activitatea in atelierele de vopsitorie, fiind renumit pentru nuantele de rosu stacojiu pe care le obtinea din melcii de purpura. Urmasii lui se mentin pana la 1601, cand odata cu instalarea lui Henric al IV-lea pe tronul Frantei sunt adusi doi mesteri tapiteri flamanzi: Jean de la Planchet si Marc de Comans.


Tapiseriile acestei manufacturi se executau dupa cartoanele-proiect ale unor celebri artisti, precum si ale unor artisti specializati in pictura decorativa: N. Mignard, Antoine si Charles Coypel, Audran le Jeune, Watteau, Boucher, J.F.Raffaeli, Monet s.a.

In 1662, fabricile din Faubourg Saint Marcel, impreuna cu terenurile alaturate au fost cumparate de Jean- Baptiste Colbert din parte lui Louis al XIV-lea si transformate intr-o fabrica de capitonat, fabrica Gobelinilor.

Incepand cu a doua jumatate a ultimului secol a aparut un nou tip de tapiserie numit goblen. Tematica goblenurilor este practic nelimitata si poate varia ca dimensiuni, abilitate tehnica si destinatie finala. Fiecare produs nou este unic si aduce la viata o mica parte din fantezia creatorului. Daca cu mult timp in urma erau disponibile doar pentru fabricant, acum acestea sunt disponibile pentru toata lumea.

Pictura cu acul in ochi de goblen numita si broderie de goblen, s-a bucurat si se bucura de o mare atractivitate. Prelucrarea se realizeaza fie in cusatura goblen punct norvegian, fie in cusatura petit point (punct mic), fie in combinatie cu amandoua.

Spalarea goblenului duce la eliminarea tensiunilor acumulate in timpul coaserii, la eliminarea murdariei si la inviorarea culorilor. Uscarea se face in stare intinsa iar cand este preuscat se calca pe spate peste o panza alba, subtire din bumbac.

Pentru inramarea tabloului este nevoie de o placa de lemn de esenta tare la marimea tabloului cusut. Placa se aseaza pe dosul goblenului iar marginile de rezerva ale panzei se pun in asa fel incat sa se poata lipi de dosul placii.